Imaginea dansatorilor pe scenă

Imaginea dansatorilor pe scenă

„Am văzut că ai multă experiență în sport. De unde pasiunea pentru modă?”…

… Cuvintele-astea mi s-au adus în urmă cu puțin timp.

Într-adevăr, am practicat tenis de câmp timp de 7 ani, apoi, după nici un an m-am înscris la cursuri de dans modern. Am făcut parte din Trupa SobiS până în 2012, timp în care prezentam și demonstrații de Kangoo Jumps, pe lângă dans, iar acum pot preda și dans, dar și Kangoo. Am, într-adevăr, în spate, destul timp „pierdut” cu sportul.

Când jucam tenis, stilul meu era unul foarte sportiv; dacă îmi luam o pereche de jeanși, aveam clar hanorac pe mine și teneși. Cred că dansul m-a schimbat. Acum, eu mă gândesc că dacă nu făceam dans și nu intram în ALTĂ LUME, mai eram așa, mai aveam înclinația asta spre artă?!

Ei bine, ușor, am început să simt muzica, să simt arta din muzică (asta mai de curând) și să-mi dau seama că imaginea reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în imaginea noastră. Eu merg pe ideea: „Prima imagine contează!”. Deoarece, pentru mine, așa este. Faptul cum tu te expui lumii se poate citi în caracterul tău. Nu mă iau de situații de genul „sufletul este mai important”, sau „ce contează cu ce mă îmbrac, contează ce gândesc”, pentru că nu este vorba despre asta. Aici eu mă refer la decență și la cum vrei tu să fii văzut de lume; dacă ești o persoană timidă, asta trebuie să se vadă în imaginea ta, dacă ești puternică, trebuie să evidențiezi asta. Toate caracteristicile pot fi și calități, dar și defecte, totodată. Cine a zis că puterea nu e și un defect?! Noi trebuie doar să ne scoatem caracteristicile la suprafață (pe cele care ne conturează, nu mă refer la ce ne definește, că aici consider că trebuie să păstrăm misterul), pentru că IMAGINEA CONTEAZĂ.

Hai să vedem ce înseamnă imagine! Pentru mine, imaginea reprezintă o sumă între: aspectul fizic, vestimentație, coafură, igienă, postură, control, atitudine. Stați și analizați-le, să vedeți că asta reprezintă imaginea.

Imaginea contează și în dans (sau orice tip de artă, dar noi ne rezumăm la dans acum). De ce? Pentru că dansul atinge două simțuri, pentru spectatori: auzul și văzul. Un moment artistic de dans îți încântă auzul prin muzică, iar imaginea, văzul.

Aspectul fizic al dansatorilor trebuie să denote putere și nu indiferență, iar într-un grup, toată lumea trebuie să fie pe aceeași linie.

Vestimentația, dată aici de costum, atrage ochii, îți captează privirea (sau nu) și cântărește mult în imagine.

Coafura, la fel; este vorba despre spectaculozitate, în concordanță cu tema momentului artistic.

Igiena, ca să nu mai zicem că este absolut necesară omului, ca ființă umană (cred că am făcut un pleonasm mic, dar vreau să se înțeleagă accentuarea). Se mai poate întâmpla să mai împrumuți un costum și să nu ai timp să îl speli. Ei bine, pot intra în nesimțiri, dar mă opresc aici ;).

Postura trebuie să fie corectă, trebuie să avem în vedere faptul că suntem dansatori și că trebuie să se vadă asta; oriunde am fi: pe stradă, la școală, la cursuri. Când a venit un copil nou în trupă, am observat (cu plăcere), disciplina, în postura sa. Imediat cum exista un moment de pauză, sau un fel de „pe loc repaus”, ca să zicem așa, copilul stătea drept (coloană, spate, picioare), cu vârfurile tălpilor orientate spre exterior și cu mâinile la spate. DISCIPLINĂ! Și asta este ceva necesar dansatorilor.

10422177_808088105945647_4948191119856418442_n

Control… De ce control și la ce mă refer aici… Mă refer la controlul trupului, la capacitatea de a putea controla ca o mână sau un picior să nu ne scape, într-un anumit moment, la capacitatea de a reuși să ne abținem a ne exterioriza fizic, atunci când nu trebuie. Dacă nu ai control, ca dansator, nu prea poți reuși. Un exemplu foarte simplu: dacă tu trebuie să ridici brațele lateral, pe aceeași linie cu umerii, însă de fiecare dată, chiar și după multe repetări, le ridici mai sus sau mai jos, regret să-ți zic asta, dar nu ai control asupra corpului tău.

Nu știu dacă mai este nevoie să insist pe atitudine, pentru că se știe deja că este extra-importantă. Nu ai atitudine, atunci nu pot vedea ce vrei să transmiți. Ai un dans popular, fii fericit și mândru în alea două, trei minute și arată asta prin atitudine. Ai un contemporan, asimilează ideea melodiei și transpune-o prin stare, trupului tău. Trebuie să văd că suferi sau că ești atins, trebuie să văd că simți!

În fond, dansul este artă și nu e deloc ușor. Dacă ești făcut pentru dans, vei descoperi cum să-ți creezi imaginea, la un moment dat, de unul singur, dacă nu o face instructorul tău înainte. 🙂
ec7a97aad7895f75f7b2e6b5d18af902 Love,

ruxandrabobleaga

Sharing is caringShare on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestEmail this to someone